PÂINE

- 400g de făină bălană (la care cei cu probleme de tranzit - intestinal, desigur- pot să pună şi două-trei mâini de tărâţe de grâu- două de-ale mele sau 3 cu vârf de-ale năşicii Mia care e o finuţă şi mi-a gătit într-o seară la Iaşi când ne-am dus cu toţii să le ţinem de urât ei si lui dragul de Laurenţiu vreo 4-5 zile cel mai bun somn chinezesc pe care l-am mâncat vreodată şi ca să se-ntreacă pe sine şi să mă pună la cheltuială şi ambâţ şi să aibă Dana ce să mă pună să fac des şi-un Pui Kiev de-am înţeles în sfârşit pentru ce au fost lăsate pe lume  lămâile);

-mai mult de 200g de apă călduţă;

-4 linguri de ulei de care aveţi;

-7 grame de drojdie uscată;

-două linguriţe de zahăr şi două de sare mai rase.

Făina cu drojdia, zahărul şi sarea, apoi deasupra uleiul şi apa amestecăm viiiiiiiiiiiiiiiiiiguros până se omogenizează, facem bilă în lighean şi lăsăm acoperit nu la rece vreo 40 de minute.

Pe urmă dăm gazele afară (din aluat, bre!!!) cu bătaie de pumni, dăm forma de 4 bile sau întindem cu sucitorul sub 1 cm grosime (cam cât caietul de 48 de file de dictando cu modele naţionale pe copertă ce costa acu' vr'o treij' de anişori 1 leu şi 45 de bani d-ăia comunişti buni şi sănătoşi, cu "scoperţi" roşii din vinilin de-a scris prietenul Diaconescu pe el texte de cântece folk şi-l pierduserăm da' l-am găsit acu' vreo săptămână şi tare bucuroşi am fost amândoi) şi rulăm frumos s-arate ca-n poza mea sau mai bine, crestăm frumos, presărăm făină (sau dăm cu ceva apă şi presărăm seminţe de susan ori in) şi mai acoperim vreo 20 de minute să se înveţe cu noul trup.
Estimp încingem "cuptiorul" cum zice bunică-mea Tinca la cca 200 de grade şi ceva (vă sfătuiesc să vă luaţi un termometru de cuptor că nu e scump şi-l aveţi o viaţă) cu un castron de apă inăuntru să nu se usce coaja şi să se supere pe miez de parcă el ar fi de vină (deh, feminină...) şi să se separe, apoi la cuptor în tava cu hârtie de copt vreo 15-20 de minute până iese scobitoarea curată, scoateţi tava şi acoperiţi "înmediat" cu un ştergar să rămână moi.

Nu rămâne proaspătă prea multă vreme dar are gust şi consistenţă bestială în opinia multora şi .nici nu face coajă gumilastică de i-a rămas bunică-mii proteza ataşată-n ea ca-n "ciungă" de i-am văzut dintele de zestre de-l mai are, după atâţia ani cât a reuşit şmecheră sau poate pudică să-l ascundă.

Hai poftă bună!

Şi chiar oricine poate găti!